Pe Alin Truşcă, fondator şi CEO al firmei EVOhoreca, l-am întâlnit cu ocazia Salonului de Dotări Hoteliere, Mobilier, Alimentaţie Publică şi Oferte Turistice de la Constanţa.
Cochetul stand amenajat cu migală foarte aproape de intrarea în Pavilionul Expoziţional a atras imediat atenţia, iar după ce directorul general al CCINA Constanţa, Ruxandra Serescu, gazda evenimentului, şi-a îndreptat paşii spre alţi expozanţi, l-am luat „în primire” pe tânărul şi ambiţiosul antreprenor, la o discuţie nu neapărat despre firma sa, una de top pe piaţa producţiei/importului de mobilier, în portofoliul căreia se regăsesc parteneri importanţi, cât mai ales despre modul în care navigă pe „oceanul” tulbure al mediului de afaceri din România.
Ţinând cont de tinereţea-i, energia, entuziasmul debordant şi de succesul din piaţă, te-ai gândi că e o beizadea, un răsfăţat de bani gata căruia tătuţul i-a dat pe mână o afacere, să mai toace/spele nişte bani. Nici vorbă de aşa ceva, iar la această concluzie poate ajunge orice intră în vorbă cu el, „trădat” fiind de câteva gesturi: atenţia acordată fiecărui detaliu, modul extrem de cuviincios etalat în dialogul cu partenerii externi, dar şi cu colegii din firmă.
Fiu al „Buldogului”, tatăl său fiind militar de carieră, Alin Truşcă a început de jos afacerea, pe care a dezvoltat-o pas cu pas. Iar când a căzut secerat de criza economică, a găsit forţa şi resursele (de toate tipurile) pentru a se ridica din genunchi şi a o lua de la capăt.
– Domnule Alin Truşcă, tânăr-tânăr, dar cu mult succes! Cum de-ai reuşit în afaceri, ai primit vreo moştenire de la mătuşa Tamara, ai devalizat vreo bancă, ai preluat vreun activ la schimbarea vremurilor?
– M-aţi făcut să zâmbesc! Nu, niciuna dintre variantele enumerate şi care să ştiţi că au generat bunăstare – a se citi milioane de euro în conturi – unora nu este valabilă în cazul meu. Când s-au schimbat vremurile, la ceea ce, hai să o numim, Revoluţia din 89, eram doar clasa I. Nici pionier nu am mai fost făcut, am rămas doar şoim al patriei. Aşa că am lipsit la împărţirea activelor.
N-am primit nici moşteniri, pentru că părinţii mei lucrau în cu totul alte domenii, nu aveau afaceri. Tatăl meu a fost militar de carieră, i se spunea chiar „Buldogul”, pentru severitatea sa proverbială, pentru corectitudine, pentru modul în care îşi îndeplinea misiunile/sarcinile de serviciu. Familia mea nu a fost una bogată, însă toţi banii părinţilor noştri au mers către educaţia copiilor.
Cu băncile am lucrat, dar am dat înapoi până la ultimul leuţ. Iar dacă ar fi să o iau de la capăt, fix la fel aş proceda. Ştiţi ce liniştit dorm pe perna mea?
– Deci n-am nimerit-o cu mătuşa Tamara! Înseamnă că totul a mers ca pe roate!
– Ei, uite că nici de data aceasta nu aţi nimerit-o! Deşi acum totul părea roz, să ştiţi că am avut şi momente de cumpănă. La criza economică din 2008/2009, am pierdut totul. De fapt, nu numai că afacerea s-a prăbuşit, dar am rămas şi cu datorii. Nu mai aveam nimic! Şi totuşi, am găsit soluţii. Pentru a acoperi din datorii, am muncit ca robul pentru firmele cărora le datoram bani. Am făcut mii de kilometri, zi şi noapte, de la Bucureşti la Iaşi, apoi la Craiova sau la Cluj. Încet-încet, am redus din datorii, iar partenerii au apreciat enorm acest lucru. Că nu le-am dat ţeapă, aşa cum au făcut unii!
Familia m-a susţinut în acest moment greu şi le mulţumesc pentru asta.
– Nota 10 pentru acest comportament!
– 10 mi-au dat şi cei cu care am colaborat şi am reintrat în afaceri. Am luat-o de la capăt, cu şi mai multă putere. Şi uite că am ajuns, în 2023, să fim printre cei mai importanţi jucători din sectorul nostru. Avem o experienţă de peste 20 de ani şi peste 6.000 de proiecte implementate, oferind soluţii de proiectare şi amenajări interioare, mobilier specializat, echipamente profesionale pentru hoteluri, restaurante etc.
– EVOhoreca a înregistrat o creştere de 33% a veniturilor în 2022. Bună treabă!
– Aşa este, creşterea cifrei noastre de afaceri de 33% a venit printre altele pe fondul creşterii preţurilor medii ale produselor, dar şi a mediei de buget alocat per proiect. Astfel, deşi, per total, am avut mai puţine proiecte, acestea au avut o valoare cu 150% mai mare decât media comenzilor prepandemie. Am avut o creştere de la 6.000 euro la 15.000 euro per proiect. Clienţii au decis să investească în produse premium, care sunt mai atrăgătoare, rezistente şi confortabile.
Foarte important, am reuşit să creez o echipă competitivă, motivată, dedicată jobului.
– Pic cu pic se umple sacul! Ce o să faceţi cu atâţia bani? O să vă luaţi elicopter, vilă în Bahamas?
– Poate nu o să mă credeţi, dar nu sunt un om bogat. După cum am calculat paşii, dacă totul merge conform business-planului, poate copiii noştri să se considere oameni bogaţi. Dar şi ei vor avea misiunea de a dezvolta, de a duce mai departe ceea ce am început eu. Şi cu siguranţă că aşa va fi, pentru că voi investi, la rândul meu, în educaţia lor.
– Dle Alin Truşcă, mult succes în ceea ce v-aţi propus, iar Dumnezeu să vă călăuzească paşii pe calea cea dreaptă!
– Vă mulţumesc mult!
