O istorie in cateva fraze, dar cu poze grăitoare. Primul monument ridicat la Constanța după intrarea Dobrogei sub administrație românească – este cel care îl înfățișează pe marele poet Publius Ovidius Naso (43 î.e.n. — 17 e.n.).
Statuia se află pe un soclu de marmură albă, pe care este încrustată o placă cu o strofă din „Tristele”. „Sub astă piatră zace Ovidiu, cîntărețul
Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent.
O, tu, ce treci pe aicea, dac-ai iubit vreodată
Te roagă pentru dînsul: să-i fie somnul lin!”
Inițial statuia a fost amplasată cu fața spre nord.
Construcția Palatului Primăriei (Muzeul de Arheologie) în 1921, a impus mutarea pe actualul loc.
În cursul ocupației germano-bulgare din anii 1916-1918, statuia a fost dată jos de pe soclu de armata bulgară, pentru a fi luată ca pradă de război, dar intervenția unor ofițeri germani a oprit furtul.
Până la revenirea autorităților românești, în noiembrie 1918, statuia a fost adăpostită în subsolul Primăriei.
În 1925, o replică fidelă a acestei opere a fost dezvelită în orașul natal al poetului – Sulmona.
M.S.
